Lucifer, Satana, Printul Intunericului, Ingerul Apostat…Iata un personaj biblic cu o foarte mare carisma vizuala. Aceasta figura a raulul absolut se preteaza la orice fel de reprezentare. Cu toate ca cere o anumita abordare tematica – e malefic, inuman, pervers – modalitatea de a-l pune pe ecran tine de imaginatia producatorilor. Istoria cinematografiei nu s-a saturat in niciun moment sa-l scoata pe batranul Lucifer de la naftalina si sa-l introduca in sute de filme.
Va anunt de pe acum ca, pentru acest top al celor mai reusite “avataruri” ale diavolului, am triat vastul material filmic in functie de urmatoarele considerente: am ales doar reprezentarile “americane” ale acestui personaj “greu” si prea-plin de semnificatie si referinte culturale, n-am forat prea adanc in istoria cinematografiei, si, cel mai important criteriu, am omis reprezentarile monstruoase si prea ostentativ vizuale. Cu alte cuvinte, am ales doar reprezentarile pur actoricesti, cele in care esenta malefica a lui Lucifer a fost redata prin abilitatile actorului, si nu prin exces de machiaj sau efecte speciale.
Iata-i pe cei mai buni “diavoli” din filmografia “satanica”:
8.Rosalinda Celentano, in The Passion of the Christ al lui Mel Gibson, poate fi considerata o alegere mai putin obisnuita in cadrul acestui top, caci nu spune prea multe, nu are un rol substantial si nu face impresie prin “aprofundare” a subiectului. Insa ceea ce frapeaza este expresia faciala, mimica extrem de sugestiva, si poate chiar fascinanta “feminizare” a figurii satanice. Nu inspira teroare si groaza existentiala, insa ranjetul acestei fete spane trimite instantaneu cu gandul la depravare, degenerescenta, ura si totala absenta morala si etica…
7.Colm Feore, in Storm of the Century, este un alt “selectionat” cu un statut special, caci filmul lui Craig L. Baxley, inspirat din textul lui Stephen King, nu este o productie cinematografica, ci o mini-serie tv. Cu toate acestea, interpretarea acestui actor nu a putut fi ignorata. Aparut de nicaieri intr-un orasel insular, simultan cu o furtuna brutala, fara a se anunta ostentativ si fara a-si face auto-portretul, personajul lui Feore inspira un anumit fel de spaima subtila, retinuta si mocnita. Nu face prea multe in film, insa scurtele interludii in care acesta se manifesta au o anumita aura de pericol suprem de natura…psihica. Il simti complet malefic, inuman si manipulator suprem…
6.Viggo Mortensen, din The Prophecy, regizat de Gregory Widen, face un rol foarte intens si foarte convingator in pielea lui Lucifer. Spre deosebire de interpretarile de mai sus, cea a lui Mortensen aduce o nota de animalitate retinuta. S-a renuntat la componenta manipulatorie pentru augmentarea impresiei de bestie. Acest Lucifer este mai mult bruta perversa decat maestru intr-ale masinatiunilor de mare anvergura…
5.Peter Stormare, din Constantine, reuseste sa induca publicului senzatia ca au de-a face cu un personaj foarte puternic, degenerat si vicios pana la extrem, insa si oarecum intelept. Poate e de “vina” si componenta paternala a comportamentului sau, si atitudinea pe care o adopta fata de Constantine. Ai senzatia efectiva ca e mai mult decat o simpla bruta absoluta, ca e capabil de complexitati interioare la care nu te-ai astepta din partea Raulul Suprem…
4.Gabriel Byrne, din End of Days al lui Peter Hyams, face impresie pe mai multe paliere. La inceputul filmului vedem un individ ca oricare altul, manierat si politicos, ca pe urma sa-l vedem completamente schimbat, devenit Satana intruchipat. Toata aceasta modificare de registru interpretativ este meritul lui Byrne, care-a reusit sa treaca de la o extrema la alta in timp record. In acest caz Printul Intunericul este cel pe care “il stim” cu totii: este redus la componenta sa fundamentala, este pur si simplu malefic…
3.In cazul lui Jack Nicholson si a rolului sau genial din The Witches of Eastwick, trebuie sa fac o mica precizare. Desi este evident ca Daryl Van Horne – o spune si numele sau – este o fiinta demonica, nu se precizeaza in vreun fel daca este insasi FIINTA DEMONICA ABSOLUTA, sau doar un diavol de rang inferior. Interpretarea lui Nicholson este de-a dreptul spectaculoasa. Fascineaza in primul rand registrul divers prin care actorul il poarta pe Van Horne, de la seductie si perversitate mocnita si doar sugerata la destrabalare totala, de la politete la furie, si de la nonsalanta puterii absolute la neputinta si umilire…
2.Robert De Niro, in Angel Heart al lui Alan Parker, este, cel putin din punctul de vedere al infatisarii, cel mai convingator Luciferi din lista. E pe locul doi fiindca rolul nu-i permite o prea libera manifestare a potentialului sau actoricesc, insa aparitiile sale si conversatiile “manieriste” cu personajul lui Mickey Rourke sunt de toata frumusetea. Mai rar se intampla sa ai un actor care, fara schimonoseli si eforturi interpretative prea mari, sa intre atat de usor in rolul diavolului…
1.Al Pacino, din The Devil’s Advocate, este liderul absolut al Luciferilor de pe marile ecrane. Niciun alt actor nu a reusit ceea ce pentru Pacino parea sa fie floare la ureche. Toate gesturile, toate discursurile si toate accesele de furie sunt jucate cu patos absolut. Ai senzatia ca isi pune toata fiinta in acest rol, ca tot caracterul sau vulcanic erupe in aceasta prestatie de mare clasa. Luciferul interpretat de Pacino in acest film este chintesenta manipularii…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu